Cimitirul nu este un spațiu interzis. Oricum, acesta nu este acel loc unde majoritatea oamenilor și-ar petrece timpul. Singurii locuitori vii ai unui cimitir sunt groparii. Fie iarnă, primavară, vară sau toamnă, preocupările groparilor sunt aceleași. Ei sapă și îngroapă. Atitudinea groparilor față de cei morți si de ceremonia funebră este una de rutină. Ei sunt imuni la lacrimi și bocete. Par lipsiți de frică și sensibilitate. Filmul povestește viața de zi cu zi a unui grup de gropari și a microcosmosului care-i înconjoară în cimitirul “Doina” (Chișinău, Republica Moldova). În același timp, filmul descrie cultura pre-mortuară și elementele ei în acestă zonă. Cimitirul Sf. Lazăr sau "Doina" (cum îi spune toată lumea) din Chișinău, Republica Moldova, unul din cele mai mari cimitire din Europa, 2.000.000 m2, este spațiul unde ambele "tabere" se întâlnesc: Groparii și Dna. Eleonora.
